Responsabilitate în afirmațiile publice ale demnitarilor

Vreau să aduc în atenția dumneavoastră o problemă care depășeste un caz anume și care este valabilă pentru toate declarațiile pe care noi, oamenii politici, le facem în spațiul public și despre responsabilitatea pe care trebuie să o avem pentru ceea ce spunem.

Caz concret: Tarom și senatorul Cristian Ghinea. Zilele trecute senatorul USR și fost ministru al României, a declarant într-o emisiune că Tarom va intra în faliment în următoarele 6 luni. Și nu s-a oprit aici, le-a recomandat oamenilor să nu mai cumpere bilete pe o perioadă mai mare de 2 luni!

Afirmația este halucinantă, iresponsabilă și nu poate fi trecută cu vederea. Nu pentru că un politician nu are dreptul să critice, evident că are acest drept și poate discuta despre problemele companiei, pierderi, management, restructurare.

Problema este alta și este gravă. Ce responsabilitate are când face afirmații atât de grave despre o companie a statului care funcționează și care se află într-un process de restructurare? Ce interese are?

Nu spun că Tarom nu ar avea probleme, le știm cu toții. Compania a trecut prin ani dificili. Dar să anunți cu certitudine că va intra în faliment în 6 luni nu este o afirmație oarecare, este una extrem de serioasă. Să îndemni oamenii să nu mai cumpere bilete mai mult de 2 luni, are efecte imediate și grave. Pentru că oamenii reacționează la astfel de mesaje. Și dacă oamenii nu mai cumpără bilete, la îndemnul domnului Ghinea, pentru că își pierd încrederea în companie, sau o agenție decide să lucreze cu alt operator aerian, vorbim de venituri substanțiale pierdute. O companie aflată în restructurare nu își permite să piardă venituri și încrederea clienților.

Tarom se află acum în proces de restructurare și modernizare. Au fost făcuți pași importanți în acest sens, primele Boeing-uri 737 MAX au intrat deja în flotă. În același timp să nu uităm contextul global. Prețul kerosenului și faptul că au existat întârzieri în livrarea unor aeronave, toate au avut efecte asupra activității și a atingerii obiectivelor din planul de restructurare. Dar lupta nu este pierdută.

De aceea, întreb foarte simplu:

Pe ce se bazează această afirmație și este ea una responsabilă și de bună-credință? Pe cine ajută declarația dumneavoastră, domnule Ghinea?

Ce plan aveți? De ce vă încântă atât de tare ideea dispariției Tarom?

Aveți alte înțelegeri? O doriți oare prăduită și vândută pe nimic?

Dacă ați dorit să vă exprimați în spațiul public cu privire la viitorul companiei, de ce nu ați ieșit cu soluții de redresare?

Realizați ce înseamnă Tarom pentru România mai ales atunci când normalitatea dispare? Când apare un conflict sau o situație de criză majoră într-o regiune în care se află cetățeni români și avem nevoie să îi aducem rapid acasă? Sau credeți că se formează coadă de companii care vor să își trimită aeronavele și echipajele în zone sau situații de risc sau că își modifică programul de operare pentru că România are nevoie urgent de ajutor?

Știți oare în câte operațiuni de repatriere a fost implicat Tarom din 1990 până astăzi?

– 2006 – Liban; 2011 – Gaza; 2011 – Japonia (Fukushima); 2011 – Libia; 2014 – Gaza; 2020 – pandemia Covid; 2021 – Afganistan; 2022 – falimentul Blue Air; 2023 – Israel; 2025 – Iran; 2026 – Israel
De aceea, pe lângă mândria și simbolul național, Tarom trebuie privită serios ca o componentă a capacității României de reacționa în situații excepționale, când interesele și securitatea cetățenilor români o impun.

Contrar domnului senator Ghinea, consider că discuția despre Tarom trebuie să fie despre redresare, eficiență și viabilitate, nu despre sentințe sumbre și dăunătoare aruncate la întâmplare. Despre un plan de restructurare care trebuie evaluat în funcție și de rezultate dar și de realitățile pieței.

În concluzie, în acest caz și în general, putem citica, putem cere schimbări și rezultate. Dar trebuie să avem responsabilitatea de a nu afecta, prin declarații fără fundamente prezentate public, chiar interesele noastre.

Vă mulțumesc
Deputat Maricel Popa