Leberalii din Eși: unii trag după Vești, alții după Bolohani, iar toți după foncții

În vremuri normale, membrii PNL știau măcar un lucru: cine este șeful și în ce direcție trebuie să privească. Acum însă, prin organizațiile liberale din țară domnește o confuzie demnă de un GPS care a pierdut semnalul în Pasul Tihuța.

La Iași, peneliștii sunt complet zăpăciți. O parte se uită după noile Vești, alții stau lipiți de Bolohani, iar cei mai mulți încearcă să afle cine va câștiga înainte să decidă în ce tabără au fost întotdeauna.
Lupta este atât de intensă încât unii membri ai partidului au început să vorbească singuri prin sediu, întrebându-se dacă sunt pro-Vești, anti-Bolohani sau pur și simplu pro-funcție.

Marea surpriză nu este însă războiul din PNL. Marea surpriză este viteza cu care jupânul Dănuț NicuUșor a reușit să dezamăgească. Nici nu s-a încălzit bine în fotoliul de la Cotroceni și deja lumea vorbește despre el cu nostalgie, exact cum vorbea despre Yohannis în ultimii ani de mandat: „Poate următorul va fi mai bun”.

Unii spun că lucrurile sunt prea complicate pentru a fi înțelese de muritorii de rând. Alții au început să se întrebe dacă nu cumva Serviciile conduc de fapt țărișoara, iar politicienii sunt doar figuranți într-un serial cu buget mare și scenariu scris în altă parte.

Recunoaștem că și noi ne-am speriat o vreme de Tolomac. Ni s-a spus că ar putea ajunge PremMenistru și am început să verificăm discret dacă pașaportul este încă valabil. Dar viața politică românească are talentul de a depăși orice imaginație. După apariția noilor Vești, până și Tolomac pare o amintire liniștitoare.

Și uite așa am ajuns în situația paradoxală în care am fugit ani întregi de extremiști, iar acum îi vedem stând relaxați pe margine, cu punga de semințe în brațe, privind spectacolul oferit de partidele pro-europene.

În timp ce liderii europeniști se lovesc cap în cap pentru funcții, congrese, moțiuni, excluderi și scaune ministeriale, extremiștii nu fac absolut nimic. Nici nu trebuie. Privesc liniștiți și așteaptă să fie invitați la masă după ce ceilalți termină de spart farfuriile.

În acest ritm, singura doctrină rămasă în politica românească pare să fie doctrina ciolanului. Restul sunt detalii tehnice.
Iar dacă cineva ar fi prezentat acum câțiva ani scenariul actual — președinte nou, partid rupt în două, premier desemnat împotriva propriului partid, procese, excluderi și congrese cu iz de răfuială — probabil ar fi fost trimis să se odihnească puțin.

Chiar și Putler, dacă ar fi primit acest scenariu pe masă, l-ar fi returnat scenariștilor cu observația: „Băieți, mai tăiați din exagerări, că nu vă crede nimeni”.

**Textele de mai sus folosesc satira pentru a ironiza realități locale și naționale. În articolele de știri ale ediției noastre, aceste subiecte sunt abordate riguros și documentat. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare**