VIDEO | Bazinul olimpic din Metalurgie, început în 1990, a ajuns groapă de gunoi și parcare de mașini

În locul bazinului olimpic de înot care ar fi trebuit să găzduiască antrenamente și competiții sportive, în campusul studențesc Tudor Vladimirescu din Iași se văd astăzi munți de moloz, deșeuri din construcții și mașini abandonate. Proiectul început la începutul anilor ’90, la scurt timp după Revoluție, a devenit unul dintre cele mai vechi șantiere abandonate din municipiu, blocat de zeci de ani între litigii, birocrație și lipsa unei decizii finale privind administrarea obiectivului.

Jurnaliștii Ziarul de Interes au găsit ieri, 14 iunie 2026, în structura neterminată a viitorului bazin tone de deșeuri depozitate ilegal. Locul în care trebuia să funcționeze o piscină olimpică de 50 de metri, cu opt culoare de înot, a fost transformat într-o adevărată groapă de gunoi. Imaginile surprinse la fața locului arată un contrast puternic între planurile ambițioase de acum trei decenii și realitatea de astăzi.

Povestea bazinului olimpic a început în anii ’90, în cadrul unui proiect derulat de Ministerul Educației și Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași pe un teren pus la dispoziție de municipalitate. Construcția a avansat ani la rând, însă lucrările au fost oprite în 2010, când o parte din terenul pe care era edificat obiectivul a fost revendicată și câștigată de foștii proprietari.

La momentul opririi șantierului, investiția era realizată în proporție de aproximativ 40 la sută. Au urmat ani de negocieri și proceduri administrative. Abia în 2018, Consiliul Local a aprobat un schimb de terenuri pentru rezolvarea situației juridice, iar în 2019 terenul cu o suprafață de 5.817 metri pătrați a fost intabulat.

Deși problema terenului a fost rezolvată, construcția nu a mai avansat. În august 2021, consilierii locali au aprobat în unanimitate preluarea obiectivului de investiții de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” către municipiul Iași, însă nici la aproape cinci ani de la acel vot transferul nu este finalizat.

Primarul Mihai Chirica a declarat recent că municipalitatea încă așteaptă documentele necesare pentru preluarea construcției.
„Dacă transferul reușește, dăm drumul la expertiză, facem un proiect tehnic adaptat vremurilor. Terenul de 8.000 și ceva de metri este al nostru, clădirea încă nu, și o ducem la finalizare”, a afirmat edilul zilele trecute.

De altfel, problema principală rămâne emiterea unei hotărâri de guvern prin care obiectivul să fie transferat din administrarea Ministerului Educației în cea a Primăriei Iași. Fără acest document, municipalitatea nu poate investi bani pentru continuarea lucrărilor.

Primarul susținea în anii trecuți că situația este una paradoxală: dacă obiectivul rămâne în actuala stare, se degradează în continuare, iar dacă va fi preluat de municipalitate vor fi necesare investiții suplimentare pentru aducerea lui la standardele actuale.

„Problema este că avem de ales între două rele: rămâne acolo şi se autodistruge sau îl preluăm noi aşa cum trebuia să o facem de mai demult şi să ducem lucrarea la bun sfârşit. Nu este un bazin nou, este un bazin în curs de finalizare care presupune şi o intervenţie retroactivă pentru a-l aduce la normativele actuale”, declara edilul.

Potrivit proiectului inițial, bazinul urma să aibă o piscină de 50 de metri lungime, opt culoare de înot cu lățimea de 2,5 metri fiecare și facilități care să permită organizarea competițiilor sportive. După preluare, municipalitatea intenționează să dezvolte un parteneriat cu universitățile din Iași, inclusiv cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, care are o facultate de profil sportiv, astfel încât complexul să poată fi utilizat atât pentru pregătirea studenților, cât și pentru performanță.

Până atunci însă, unul dintre cele mai importante proiecte sportive începute la Iași după Revoluție rămâne captiv între instituții. La 35 de ani de la debutul lucrărilor, în locul culoarelor de înot și al sportivilor care ar fi trebuit să se antreneze aici, construcția neterminată adăpostește doar gunoaie, moloz și promisiuni neonorate. Pentru moment, singurul lucru care înaintează în ritm constant este degradarea unei investiții care trebuia să fie finalizată cu mult timp în urmă.

Anton Farcaș