VIDEO | Mascații ieșeni au nevoie de câteva secunde pentru a intra. Cât de sigură este ușa apartamentului tău?

Imaginile cu luptătorii Serviciului pentru Acțiuni Speciale care intră în forță în locuințe în timpul perchezițiilor au devenit o obișnuință pentru mulți români dar și pentru ieșeni. De cele mai multe ori, ușile cedează în câteva secunde, indiferent dacă sunt din lemn, metalice sau prezentate de producători drept „antiefracție”.

Apare astfel o întrebare legitimă: dacă mascații reușesc să pătrundă atât de repede într-un apartament, cât de sigură este, de fapt, ușa pe care o avem acasă? Specialiștii în securitate spun că nicio ușă de locuință nu este imposibil de spart. Diferența este dată de timpul necesar pentru pătrundere și de tipul de echipament folosit.

Berbecul metalic, cea mai cunoscută armă împotriva ușilor

Cea mai utilizată metodă de pătrundere pentru polițiștii de la Serviciul de Acțiuni Speciale (SAS) rămâne berbecul metalic, cunoscut în limbajul tactic drept „battering ram”. Dispozitivul cântărește între 10 și 20 de kilograme și este folosit pentru lovirea repetată a ușii în zona încuietorii sau a balamalelor. În cele mai multe cazuri nu cedează foaia de ușă, ci tocul, care este smuls din zidărie.
Imaginile surprinse la numeroase percheziții arată că o ușă obișnuită poate fi deschisă astfel în doar câteva secunde.

Dispozitivele hidraulice dezvoltă forțe de câteva tone

În cazul ușilor mai solide, forțele speciale folosesc frecvent dispozitive hidraulice de breșare. Aparatele sunt introduse între toc și foaia de ușă și funcționează cu ajutorul uleiului aflat sub presiune. Forța dezvoltată poate ajunge la câteva tone, suficient pentru a smulge sistemele de închidere din zid. „Acestea pot fi folosite atât pentru ușile care se deschid în interior cât și pentru cele care se deschid în exterior. Adică împing, dar în aceeași măsură și trag”, a explicat un polițist din cadrul SAS Iași.
Spre deosebire de berbecul metalic, metoda produce mai puțin zgomot și oferă un control mai bun asupra intervenției.

Puștile speciale care distrug încuietorile fără ricoșeu

Puțini știu că forțele speciale folosesc și arme dedicate exclusiv breșării. Este vorba despre puști speciale încărcate cu muniție frangibilă, realizată din praf de zinc presat. Polițistul trage direct în balamale sau în butucul încuietorii, iar proiectilul distruge metalul înainte de a se dezintegra. Avantajul major este că riscul de ricoșeu sau de rănire a persoanelor aflate în interior este redus considerabil.
În cazul porților metalice sau al ușilor blindate grele, intervenția poate presupune utilizarea unor unelte electrice.
Motoferăstraiele și polizoarele echipate cu discuri diamantate permit tăierea directă a balamalelor și a bolțurilor de siguranță. Procedura este mai lentă, însă eficientă chiar și în cazul unor structuri metalice robuste.

Explozivii, soluția rezervată situațiilor extreme

Cea mai rară metodă de pătrundere este reprezentată de explozibilii de breșare. Aceștia sunt utilizați aproape exclusiv în operațiuni antiteroriste sau în cazurile de baricadare cu risc major. Benzi explozive speciale sunt amplasate pe conturul ușii, iar detonarea acesteia produce deschiderea instantanee a accesului. În intervențiile obișnuite ale poliției, astfel de metode sunt practic inexistente. În Europa, ușile rezistente la efracție sunt clasificate conform standardului EN 1627, care stabilește mai multe clase de rezistență, denumite RC (Resistance Class).

Pentru locuințe, specialiștii recomandă clasele RC3 și RC4. O ușă certificată RC3 este proiectată să reziste tentativelor de pătrundere realizate cu șurubelnițe, leviere și alte unelte manuale utilizate frecvent de spărgători. Clasa RC4 oferă un nivel superior de protecție și poate rezista inclusiv atacurilor cu topoare, dălți, ciocane grele și mașini electrice de găurit.
Pe lângă certificare, cumpărătorii trebuie să urmărească și alte elemente importante.

Sistemul de închidere trebuie să fie multipunct, cu mai multe bolțuri care blochează simultan ușa în diferite zone ale tocului. Cilindrul trebuie să fie protejat împotriva găuririi, ruperii și smulgerii. De asemenea, o ușă antiefracție veritabilă trebuie să fie construită din tablă dublă de oțel, rigidizată cu profile metalice la interior, iar tocul trebuie să fie la rândul său armat și ancorat solid în zidărie.

Un detaliu adesea ignorat îl reprezintă balamalele. Acestea trebuie să fie ascunse sau prevăzute cu pioni de blocare care împiedică scoaterea foii de ușă chiar dacă balamalele sunt tăiate.

Adevărul pe care puțini îl cunosc

O ușă antiefracție nu este construită pentru a opri o echipă SAS dotată cu berbeci metalici, dispozitive hidraulice, arme de breșare sau unelte electrice. Ea este construită pentru a opri hoțul obișnuit. În cele mai multe spargeri, infractorii caută acces rapid și discret. Dacă au nevoie de prea mult timp, prea mult zgomot sau prea multe unelte, de regulă renunță și aleg o țintă mai ușoară. Tocmai de aceea, specialiștii spun că o ușă RC3 sau RC4 nu garantează imposibilitatea pătrunderii, însă poate transforma o locuință dintr-o țintă ușoară într-una extrem de dificil de atacat.

Andrei Dîscă