Blonda și leafa de 12.000 de parale. Ce l-a convins pe Nițosul de la Miroslava?

La cea mai bogată premărie din jodețu’ Eși, banul public nu doarme. Se trezește dis-de-dimineață, își pune țoalele bune, se parfumează cu Deor și se așază frumos pe statul de plată. Iar când e vorba de administratorul public, banul încolonează vreo 12.000 de parale pe lună. Leafă babană, de și-ar dori-o mulți muritori în această veață, dar nu-i ajută Cel de Sus. Nu și nu!

Norocul nu se împarte însă în egal prin comuna Miroslava. Pe unii îi ocolește dar pe alții îi lovește în cap. Așa pare să fi ajuns și la doamna BoCa, blonda care a prins fotoliul de administrator public și salariul care îl însoțește, la cea mai bogată premărie din Românica.

Ehee, daar ce o recomandă pe doamna BoCa pentru o asemenea foncție? Experiența? Priceperea? Vreo competență administrativă?

Hm! Papagalu’ nostru a căutat explicația prin boscheții din jurul premăriei, dar a găsit numai frunze, șoapte temătoare și câteva sprâncene ridicate.

Mai ales că dom’ premar Nițosul avea deja omul lui în acel scaun. Și nu orice om, ci chiar o rudă apropiată, așezată bine în mecanismul administrativ. Numai că rudenia a fost coborâtă din trenul prosperității, iar în compartimentul de lux cine a urcat? Doamna BoCa.

Să renunți la rubedenie pentru altcineva nu-i un gest oarecare în politica de comună. Acolo, neamurile se păstrează în funcții mai atent decât se păstrează murăturile în beci. De aceea, schimbarea a stârnit întrebări. Multe întrebări. Poate prea multe pentru o singură leafă de 12.000 de parale.

Ceva este putred în Danemarca, ar spune Shakespeare, dacă ar fi avut buletin de Miroslava. Numai că, în povestea noastră, Danemarca se termină prin Horpaz, acolo unde locuiește doamna BoCa.

Gurile rele se întreabă dacă numirea are vreo legătură cu vechile foncții ale Nițosului, de pe vremea când era șăf pe vapoare și se învârtea prin protipendada Secu’, a vremurilor de altădată. Se mai rostogolesc și aluzii despre prietenii cu Secu’, numai bune de servit la cafeaua de dimineață. Dovezi, însă? Papagalu’ n-a găsit. Iar fără dovezi, bârfa rămâne bârfă, chiar dacă zboară.

Alții pun problema mai simplu și mai sentimental: nu cumva Nițosul s-a îndrăgostit de-a adevăratelea de doamna BoCa? Poate că administrația modernă se conduce și cu inima. Sau poate că oamenii sunt răutăcioși, iar doamna este un titan al administrației locale, nedescoperit până acum de publicul larg.

Rămâne, totuși, întrebarea de 12.000 de parale: merită doamna BoCa leafa?
Pentru un asemenea salariu, contribuabilul din Miroslava ar trebui măcar să afle ce minuni administrative produce noua ocupantă a fotoliului. Că doar nu plătește comuna pentru culoarea părului, pentru domiciliu ori pentru simpatia premarului. Sau?

Papagalu’ nu acuză și nu dă verdicte. Sîc!

**Textul de mai sus folosește satiră pentru a ironiza realități locale și naționale. În articolele de știri ale ediției noastre, aceste subiecte sunt abordate riguros și documentat. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare**