Cine visează la jilțul de prifect pe mâna lu Tolomac?

Stimați cetitori, mare fierbere în târgul Eșilor de când s-a schimbat vântul pe la București. De când Bolovan a fost coborât din fruntea governului, iar Tolomac a primit sarcina grea de a căuta meniștri, secretari, subsecretari, prefecți, subprefecți și alte soiuri de dregători, prin dulcele târg al Eșului au început să înflorească speranțele ca păpădiile după ploaie.

Printre cei mai entuziasmați se numără și un anume Movilă. Nu domnitorul, Doamne ferește, că acela măcar a rămas în istorie cu ceva. Vorbim despre Movila cel contemporan, care de o vreme se culcă simplu muritor și se trezește prefect în oglindă. Zice lumea că omul visează atât de intens la funcție încât dimineața își verifică telefonul înainte să se spele pe dinți, poate-poate a venit decretul de numire peste noapte.

Numai că funcțiile astea nu prea pică din cer precum grindina în iunie. În politică, mai ales la nivel înalt, trebuie să ai și puțin noroc, și ceva susținere, și, după cum șoptesc gurile rele, uneori și buzunare suficient de adânci. Că doar nu degeaba prin târg încă se povestește legenda lui Pelincă Dulachi, despre care se spune că ar fi vândut aproape tot ce avea prin bătătură ca să achite factura de vreo 40.000 de epuroi pentru o foncție mai răsărită. Așa zice legenda urbană, noi doar o consemnăm.

Problema lui Movilă este că nu visează singur. Pe holurile puterii mai mișună încă vreo doi pretendenți de la Eși care s-au lipit discret pe lângă Tolomac și pe lângă președintele Cucușor. Iar aici apare necazul cel mare: cică sunt mai tineri. Și cum politica românească a descoperit de ceva vreme pasiunea pentru „sângele proaspăt”, bătrânii aspiranți se uită cu teamă la fiecare rid nou apărut în oglindă.

Așa că, în timp ce unii își calculează vechimea în partid, alții își calculează vârsta din buletin. Unii își numără susținătorii, alții firele albe. Iar Movilă, spun sursele noastre bine informate de la cafenelele politice, continuă să exerseze semnătura de prefect pe colțul ziarelor.

Până una-alta însă, jilțul rămâne gol, Tolomac încă își caută oamenii, iar Cucușor încă nu a bătut cu pumnul în masă. Așa că visul lui Movilă rămâne, deocamdată, exact ce este: un vis frumos, cu girofar, șofer și birou mare la Casa Pătrată.

Dar cine știe? În politica de pe Bahlui s-au văzut minuni și mai mari. Chiar și oameni care nu aveau nicio șansă au ajuns șefi. Iar alții, care se vedeau deja încoronați, au rămas doar cu coroana de hârtie și fotografia de profil pregătită pentru anunțul numirii.

**Textele de mai sus folosesc satira pentru a ironiza realități locale și naționale. În articolele de știri ale ediției noastre, aceste subiecte sunt abordate riguros și documentat. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare**