Război de protocol la Casa Pătrată. Cine trebuia să primească icoana: Paralexe sau Pelincă?

Papagalii au râs de au căzut de pe crengi când au văzut cum s-a desfășurat marea sfințire a Casei Pătrate, clădire renovată cu multe milioane de parai publici. Dar despre costuri și despre cât de pătrată a ieșit treaba vom povesti altă dată.

Acum să vă spunem despre un mic război al orgoliilor, purtat cu zâmbetul pe buze și cu scrâșnetul în dinți.

La marele eveniment organizat de Înaltul Teo Fan, lumea bună a Eșului s-a adunat ca la nuntă mare. Printre altele, leberalii de prin Palatul Administrativ aproape că l-au întâmpinat pe fostul prezidente Măricel Popică de parcă el ar fi fost ctitorul clădirii, arhitectul lucrării și proprietarul cheilor, nu Paralexe.

Numai că prin sală se mai afla un personagiu care nu părea deloc încântat de împărțirea rolurilor. Este vorba despre Pelincă Dulachi, șeful de la Prefectură, care, după toate regulile protocolului, ar fi trebuit să fie gazda principală a evenimentului.

De ce? Simplu. Sfințirea nu s-a făcut în sufrageria Consiliului Giudețean, ci chiar în Sala Mare a Prefecturii. Adică pe moșia lui Pelincă, nu pe tarlaua lui Paralexe.

Prin urmare, după logica administrativă și bisericească a locului, gazda trebuia să fie prefectul. El trebuia să stea în primul rând, el trebuia să primească atențiile și, spun gurile rele, chiar el trebuia să încaseze icoana oferită de Înaltul Teo Fan.

Numai că socotelile protocolului nu s-au pupat cu socotelile politice.

Și uite așa, în timp ce Paralexe se bucura de atenția mulțimii și de onoarea momentului, Pelincă Dulachi ar fi fost nevoit să privească spectacolul de pe locul doi. Iar cine îl cunoaște știe că locul doi este bun doar pentru cei care nu au avut șansa să ocupe locul întâi.

Papagalii spun că, dacă s-ar fi putut măsura tensiunea din sală, aparatele ar fi luat foc. Nu de la lumânările de la sfințire, ci de la orgoliile celor care se întrebau cine este, de fapt, adevărata gazdă a Casei Pătrate.

Până la urmă, clădirea a fost sfințită, invitații au plecat, fotografiile au fost postate, iar icoana și-a găsit destinatarul.

**Textele de mai sus folosesc satira pentru a ironiza realități locale și naționale. În articolele de știri ale ediției noastre, aceste subiecte sunt abordate riguros și documentat. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare**