Șofer CTP din Iași, condamnat după ce o pasageră a căzut în autobuz. A plecat de la locul accidentului fără să anunțe Poliția
Un șofer al Companiei de Transport Public (CTP) Iași a fost condamnat la un an și șase luni de închisoare, cu suspendare, după un accident neobișnuit petrecut într-un autobuz de pe traseul 28. O pasageră a căzut pe podeaua vehiculului în momentul în care conducătorul auto a frânat brusc pentru a acorda prioritate unei femei care traversa strada. Deși anchetatorii au stabilit că pasagera nu se ținea corespunzător de barele de susținere, șoferul a ajuns în fața judecătorilor pentru că a părăsit locul accidentului fără încuviințarea Poliției.
Magistrații Judecătoriei Iași au dispus condamnarea lui Ioan Astăcioaei la un an și șase luni de închisoare, cu suspendare, pentru părăsirea locului accidentului. Bărbatul va trebui să efectueze și 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.
„Inculpatul Astăcioaei Ioan va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Belcești sau în cadrul unei instituții aflate în subordinea Consiliului Local Belcești, județul Iași, pe o perioadă de 60 de zile, instituție ce va fi stabilită de către consilierul de probațiune”, au precizat judecătorii.
Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată.
Cum s-a produs accidentul din autobuz
Incidentul s-a petrecut pe 1 octombrie 2024, în jurul orei 11:40, într-un autobuz Isuzu care circula pe traseul 28, dinspre Piața ACB.
În apropierea trecerii pentru pietoni din dreptul refugiului stației CTP Columnei, șoferul a observat o femeie care traversa strada și a frânat brusc pentru a-i acorda prioritate. În acel moment, una dintre pasagere, care nu se ținea corespunzător de barele de susținere, și-a pierdut echilibrul și a căzut pe podeaua autobuzului.
Potrivit procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, frânarea s-a produs pe fondul neatenției conducătorului auto. În urma căderii, pasagera a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 35–40 de zile de îngrijiri medicale.
Deși a aflat că femeia fusese rănită, șoferul și-a continuat deplasarea fără să obțină încuviințarea Poliției pentru părăsirea locului accidentului. Această decizie a dus, ulterior, la trimiterea sa în judecată.
Pasagera a plecat singură acasă. Durerile au apărut mai târziu
Femeia le-a povestit anchetatorilor că, după cădere, a simțit că s-a lovit la spate. Alți călători au ajutat-o să se ridice de pe podeaua autobuzului, după care a coborât prin ușa din spate.
Aceasta a relatat și că șoferul a strigat la un moment dat către ea, fără ca din informațiile prezentate să rezulte ce anume i-a spus.
Pasagera nu a solicitat imediat intervenția unui echipaj medical. A reușit să ajungă singură acasă, însă, în jurul orei 13:00, a început să resimtă dureri.
Nora sa a sunat la 112 și a cerut o ambulanță. Femeia a fost transportată la Spitalul de Neurochirurgie din Iași, unde a rămas internată aproximativ 12 ore.
La ora 13:05, dispeceratul Serviciului Rutier a fost informat, prin apelul la 112, despre producerea accidentului. Polițiștii au început verificările și au stabilit că incidentul avusese loc la ora 11:38, în autobuzul Isuzu aparținând CTP Iași, condus de Ioan Astăcioaei.
Șoferul a recunoscut fapta în fața anchetatorilor
Cercetările au fost efectuate de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași. În timpul audierilor, conducătorul autobuzului a recunoscut comiterea faptei.
Procesul a început pe 13 februarie 2026, când șoferul a fost trimis în judecată pentru părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia.
Cazul este neobișnuit prin împrejurările în care s-a produs accidentul. Șoferul a frânat pentru a evita un posibil accident cu o femeie aflată pe trecerea pentru pietoni, însă manevra a provocat căderea unei pasagere care nu se ținea de barele de susținere.
Condamnarea nu a fost pronunțată pentru simplul fapt că femeia a căzut în autobuz, ci pentru părăsirea locului accidentului fără încuviințarea Poliției, în condițiile reținute de anchetatori.
Sentința Judecătoriei Iași poate fi contestată, astfel că soluția definitivă urmează să fie stabilită dacă va fi exercitată calea de atac.
Alexandru Damian
Comentarii
Lasă un răspuns
Ultima oră
Te-ar interesa și
Articole recente
Ai un pont pentru noi?
Trimite-ne informația rapid și confidențial. O verificăm și revenim.
Scrie-ne pe WhatsApp
Accidentul nu a fost, în realitate, nici „neobișnuit”, nici spectaculos. A fost exact genul de situație care, în Codul penal, intră direct sub incidența art. 338: un accident cu victimă, perceput de conducătorul vehiculului, urmat de plecarea de la fața locului fără încuviințarea Poliției. Totul începe cu o frânare bruscă, reflexă, la aproximativ 46 km/h, pentru a evita un pieton ivit dintre mașinile parcate. Manevra, departe de a fi un act de neatenție, era singura reacție logică într-un trafic haotic. Dar în spatele șoferului, o pasageră care nu se ținea de barele de susținere se dezechilibrează, cade și suferă leziuni serioase, de 35–40 de zile de îngrijiri medicale. Accidentul există, victima există, iar șoferul percepe momentul: o aude, o vede, o întreabă dacă s-a lovit, îi reproșează că nu s-a ținut și îi spune să cheme ambulanța.
În acel moment, din punct de vedere juridic, cercul se închide. Șoferul știe că are victimă în vehicul, dar își continuă deplasarea. Nu anunță Poliția, nu așteaptă, nu cere încuviințare. Așa se activează automat art. 338 Cod Penal, indiferent de contextul frânării sau de culpa pasagerei. Instanța nu judecă „cine a greșit la cădere”, ci doar plecarea de la locul accidentului. Culpa concurentă – șoferul pentru anticiparea trecerii de pietoni, pasagera pentru neasigurare – rămâne decor, utilă doar pentru titlurile din presă. În spațiul public se vinde povestea „șoferului condamnat pentru că a frânat ca să nu calce un pieton”, dar în dosar condamnarea privește exclusiv părăsirea locului accidentului.
Apoi intervine minciuna inițială. Șoferul declară că „nu a văzut nimic”, că „a auzit doar un zgomot”, că „nu a știut că cineva s-a lovit”. Imaginile audio‑video îl contrazic fără milă. Dialogul cu pasagera, reacțiile lui, reproșurile – toate sunt surprinse clar. Credibilitatea apărării se prăbușește, iar instanța nu mai are răbdare pentru nuanțe. De aici, drumul spre recunoaștere și procedură simplificată devine inevitabil. Sentința finală – 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare, 2 ani supraveghere, program de reintegrare și 60 de zile de muncă în folosul comunității – reflectă exact această combinație: culpă, percepție a accidentului, plecare de la locul faptei și recunoaștere.
În fundal, CTP Iași își joacă rolul obișnuit. Pe hârtie, șoferul este „instruit în mai multe ocazii” cum să procedeze în astfel de situații. În realitate, instructajul este un ritual birocratic: tabele semnate, ore de pregătire profesională bifate, conținut absent. Sistemul nu construiește reflexe, nu oferă suport, nu creează o cultură de prevenție. Șoferul rămâne singur, cu presiunea traseului, cu frica de sancțiuni interne și cu realitatea unui trafic imprevizibil. Când apare un incident, instituția se spală pe mâini: „a fost instruit, știa ce are de făcut”. Responsabilitatea se mută integral pe individ, deși mecanismul organizațional funcționează pe aparențe, nu pe practică.
Într-un oraș în care furtul de motorină de sute de mii de litri produce doar control judiciar și discuții sterile, un șofer care frânează ca să nu calce un pieton, dar gestionează prost momentul de după accident, devine exemplu de „părăsire a locului accidentului” și de „reintegrare socială”. Pe hârtie, totul e impecabil. În autobuz, realitatea e cu totul alta.