VIDEO | Satul uitat de la marginea orașului Iași. 118 oameni așteaptă asfaltul de ani buni

La numai câțiva kilometri de Iași, după cartierele noi și vilele care au schimbat înfățișarea satului Breazu, începe un drum către o altă lume. Pentru a ajunge în Tăutești, șoferul părăsește șoseaua principală și virează la stânga pe un sector asfaltat. După aproximativ un kilometru, la prima coborâre mai serioasă, asfaltul se termină brusc, iar în față rămâne un drum acoperit cu pietriș.

De aici, accesul devine greoi. Pantele sunt greu de urcat chiar și cu mașina din cauza pragurilor, pietrișul fuge de sub roți, iar denivelările obligă șoferii să înainteze încet. Pe vreme uscată se ridică praful. După ploaie, apa își face loc printre pietre, spală drumul și lasă în urmă bălți și porțiuni noroioase. Pentru o mașină cu gardă joasă, deplasarea poate deveni o probă de răbdare. Pentru microbuzul școlar, care trebuie să urce panta de la ieșirea din sat, fiecare cursă înseamnă transportarea copiilor pe un drum care nu oferă condițiile unei căi moderne și sigure.

Pe marginea drumului, o femeie înaintează prin praf ținând un copil de mână. În jur, casele noi pot fi numărate pe degete. Unele dintre locuințele bătrânești se înclină sau se destramă încet, măcinate de ploi, vânt și soare. În timpul unei deplasări prin sat am observat o singură casă nouă locuită, în care trăiau doi tineri. Restul imaginii vorbește despre o comunitate îmbătrânită și despre un loc care, deși se află lângă unul dintre cele mai mari orașe ale țării, pare rămas în afara dezvoltării spectaculoase din zona metropolitană.

Întrebarea incomodă este dacă cei 118 locuitori înregistrați oficial în Tăutești merită o investiție în drumul principal de acces. Răspunsul nu poate fi redus însă la o simplă împărțire a costului asfaltului la numărul de persoane din sat. Drumul este folosit de copii, de microbuzul școlar, de localnicii care merg la serviciu, de ambulanțe, pompieri, furnizori și de cei care încă mai încearcă să construiască sau să păstreze o gospodărie aici. Fără un acces sigur, satul nu are aproape nicio șansă să atragă familii noi, iar depopularea devine o consecință previzibilă.

Asfaltul se termină la intersecția cu drumul spre Tăutești

Diferența dintre Breazu și Tăutești este vizibilă imediat. DJ282, șoseaua care leagă municipiul Iași de Breazu și continuă spre nordul județului, a beneficiat de lucrări ample de reabilitare. În 2021, Consiliul Județean anunța modernizarea sectorului dintre Iași și Breazu, în cadrul axei rutiere Iași–Suceava.

În martie 2024, în Consiliul Local Rediu a fost formulat un amendament pentru alocarea unor bani destinați „modernizării/asfaltării drumului Tăutești”. Potrivit procesului-verbal al ședinței, propunerea a primit șapte voturi pentru și șase împotrivă, dar amendamentul nu a fost adoptat.

În bugetul local pentru 2025 apare proiectarea asfaltării a cinci kilometri de drumuri din comuna Rediu, fără ca documentul să arate clar că drumul principal din Tăutești este cuprins în această lungime. Prin urmare, existența poziției bugetare nu poate fi confundată cu aprobarea, contractarea și executarea asfaltării accesului în sat.

Primarul comunei Rediu, Cristi Condrea, declara ulterior că, la preluarea mandatului, numai 4,95 kilometri din cei aproximativ 73 de kilometri de drumuri comunale și sătești erau asfaltați. Potrivit acestuia, în 2025 ar fi fost modernizați încă 4,88 kilometri. Nici această prezentare generală nu demonstrează însă că sectorul către Tăutești a fost inclus.

La începutul anului 2026, drumul continua să genereze reclamații în spațiul public local. Până la apariția unei hotărâri, a unui contract sau a unui anunț de finalizare care să indice explicit DC21 și accesul principal în Tăutești, nu se poate afirma că asfaltarea este asigurată.

Un sat cu 118 locuitori, într-o comună de peste 8.000

Tăutești avea 118 locuitori la Recensământul Populației și Locuințelor din 2021. Este ultima cifră oficială disponibilă pentru sat, identificat statistic. În schimb, întreaga comună Rediu avea 8.295 de locuitori.

Diferența uriașă este explicată de dezvoltarea imobiliară din Rediu și Breazu, cele două sate aflate mai aproape de municipiu. Comuna aproape și-a dublat populația față de recensământul din 2011, când avea 4.577 de locuitori, dar această creștere nu s-a distribuit uniform. În timp ce Breazu și Rediu s-au umplut de case, blocuri și noi străzi rezidențiale, Tăutești a rămas mic, izolat și slab conectat.

Cifra de 118 oameni poate deveni un argument comod împotriva unei investiții: prea puțini beneficiari pentru un drum care ar putea costa milioane de lei. Numai că această logică ignoră cauza izolării. Un sat fără acces asfaltat, transport public apropiat și legături sigure cu orașul nu poate concura cu localitățile vecine pentru atragerea unor familii tinere. Numărul mic de locuitori nu este doar un motiv pentru amânarea investiției, ci poate fi și rezultatul deceniilor în care investiția nu a fost făcută.

Un drum modern nu ar garanta renașterea Tăuteștiului. Ar crea însă condiția elementară pentru ca satul să nu dispară: acces permanent pentru localnici, microbuzul școlar și serviciile de urgență, reducerea izolării și posibilitatea apariției unor noi gospodării. Înainte de a decide că sunt „prea puțini oameni”, autoritățile trebuie să răspundă dacă acei oameni beneficiază de aceleași servicii publice de bază ca locuitorii din satele mai mari ale comunei.

Tăutești a dat cândva numele comunei

Aspectul de astăzi contrastează puternic cu trecutul localității. Tăutești este atestat documentar în 1634 și a avut, timp de secole, o importanță mai mare decât lasă să se vadă cele câteva gospodării de acum.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele Tăutești și făcea parte din plasa Copou a județului Iași. Ea cuprindea satele Tăutești, Zahorna, Horlești, Rediu lui Tătar, Tătărușu și Lețcani. Potrivit Marelui Dicționar Geografic al României, întreaga comună avea aproximativ 1.100 de locuitori, două mori, două școli și patru biserici.

În 1925, comuna Tăutești era consemnată ca desființată, iar satele sale fuseseră trecute la comuna Copou. După cel de-Al Doilea Război Mondial, unitatea administrativă a fost reînființată sub numele Rediu-Tătar. În 1968 a devenit comună suburbană a municipiului Iași și a primit numele actual, Rediu. Din 2004, după separarea comunei Valea Lupului, Rediu este formată din satele Rediu, Breazu, Horlești și Tăutești.

Unul dintre cele mai importante repere ale satului este vechea biserică ridicată în 1840, prima biserică de zid din satele actualei comune Rediu. Istoricul Marius Chelcu arată, într-un documentar publicat de Doxologia, că lăcașul avea înfățișarea unei construcții impunătoare, asemănătoare unei mănăstiri. Ctitorii săi au fost Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu și soția acestuia, Pulheria, născută Beldiman, sprijiniți de arhiereul Filaret Apamias Beldiman.

De istoria locului este legat și Procopie Florescu, ultimul proprietar al moșiei Tăutești. Prin testamentul redactat în 1875, acesta a lăsat o parte importantă din avere pentru înființarea unui orfelinat destinat fetelor sărace din județul Iași. Așezământul caritabil și educativ a funcționat în sat între 1892 și 1948.

Tăutești a fost distrus aproape în întregime în timpul luptelor din 1944. Între aprilie și august, linia frontului dintre armatele româno-germane și trupele sovietice a rămas timp de patru luni în zona comunei Rediu. Vechea biserică și clădirea orfelinatului au fost distruse, iar satele de pe aliniamentul din fața Iașului au rămas pustiite.

În 1956, în timpul regimului comunist, preotul și localnicii au ridicat biserica actuală, folosind și materiale recuperate din vechea construcție. În apropierea ei se păstrează mormântul lui Procopie Florescu, iar câteva cărămizi și însemne comemorative amintesc de clădirile dispărute.

Un drum nu se justifică numai prin numărul de alegători

Tăutești nu are populația unui cartier nou din Rediu și nici presiunea imobiliară din Breazu. Are însă copii care trebuie transportați la școală, oameni care merg pe jos prin praf sau noroi și gospodării la care serviciile de urgență trebuie să poată ajunge indiferent de anotimp.

Modernizarea drumului principal nu ar trebui prezentată drept un favor făcut celor 118 locuitori. Este o investiție în siguranță, acces la educație și menținerea unei comunități care face parte din aceeași comună și ai cărei locuitori plătesc aceleași taxe.

Rămâne, desigur, problema banilor dar întrebarea de fond rămâne. Merită investiția un sat cu 118 locuitori? Dacă asfaltul este rezervat doar comunităților care au reușit deja să se dezvolte, atunci localitățile izolate vor rămâne captive într-un cerc fără ieșire: nu primesc investiții pentru că au puțini oameni și nu atrag oameni tocmai pentru că nu au drumuri.

Primarul comunei Rediu susține că drumul spre Tăutești a fost inclus încă din 2025 pe lista investițiilor propuse pentru finanțare prin Compania Națională de Investiții.

„Drumul spre Tăutești este pe lista de investiții pentru asfaltare la CNI, în baza procesului-verbal de calamități, încă de anul trecut”, a declarat primarul Cristi Condrea, la solicitarea publicației noastre.

Edilul nu a precizat însă în ce etapă se află proiectul, care este lungimea sectorului propus pentru modernizare, valoarea estimată a lucrărilor sau când ar putea începe efectiv asfaltarea. Până în prezent, proiectul nu a putut fi identificat în informațiile publice disponibile pe site-ul CNI.

Includerea unei investiții pe lista de solicitări nu echivalează cu aprobarea finanțării. Pentru începerea lucrărilor sunt necesare, între altele, aprobarea indicatorilor tehnico-economici, asigurarea banilor, derularea achiziției și semnarea contractului de execuție. Prin urmare, locuitorii din Tăutești au, în acest moment, promisiunea unui proiect aflat în evidențele CNI, dar nu și un termen cert pentru asfaltarea drumului.

Vlad Mirea

Citește și:

Iașul anului 2024: drum modernizat dar îngustat. Două mașini nu pot trece una pe lângă cealaltă. Iată unde este acesta FOTO

Drumul „rușinii” Popricani – Larga Jijia va fi refăcut după 20 de ani de la „modernizare”