Ce trebuie făcut pentru a obține PERSPECTIVA STABILĂ și pentru a crește RATINGUL DE ȚARĂ

Analiza făcută împreună cu Adrian Câciu, fost ministru de finanțe în cadrul Comisiei Buget Finanțe din Camera Deputaților.

România are o rată a dobânzii de politică monetară de 6,5% și o rată a dobânzii Lombard (dobânda de credit) de 7,5%.

România are însă și o inflație de 10,4%.

Dobânzile la care se împrumută România sunt în jurul nivelului de 7%, sub dobânda Lombard, dar și mult sub inflație.
Cu alte cuvinte, dobânzi real negative.

De ce sunt dobânzile sus? Sau rata dobânzii de politică monetară ridicată?
În primul rând, din cauza inflației structurale ridicate (CORE2). Care este peste 8%.

Orice comparație cu alte state în materie de dobânzi trebuie să țină seama de inflația din statele respective și ratele dobânzilor de politică monetară.
Și, evident, cu ratingul asociat datoriei suverane.

Altfel, compari mere cu pere, ele fiind, ambele, fructe.

Ca să înțeleagă analfabeții economici, dacă România ar avea o inflație de 1-2% și, pe cale de consecință, o rată a dobânzii de politică monetară de 1-2%, dobânda la care s-ar împrumuta România ar fi de maxim 2%, cu același rating de țară pe care îl avem acum.

BNR nu poate reduce dobânda de politică monetară fără ca guvernul, prin politica fiscal-bugetară, să reducă inflația. Este un cerc vicios care, de multe ori, este stimulat de guvern (ca și în prezent).

Să ajungem și la rating.

De doi ani de zile ni se vinde povestea „junk”-ului și apoi a eroilor care ne-au salvat de „junk”.

Propagandiștii economici ne explică: a venit salvatorul și ne-au păsuit.

Dar realitatea este că România are același rating din 2011.

Și tot realitatea este că, din 2025, perspectiva s-a înrăutățit, devenind negativă.

De la stabilă, cum o lăsasem când eram ministru de finanțe (preluată la negativ de la Cîțu, adusă la stabilă, cu tot cu deficit și datorie și fără să aducem încă banii din coeziune pe noul exercițiu sau să încasăm grosul banilor din PNRR – mă refer la anii 2022-2023).

Ni se spune o poveste de doi ani cu salvarea de la junk pentru a se masca faptul că, deși economia a fost băgată în recesiune de măsurile de supra-taxare, iar oamenii au devenit mai săraci – totul pentru scăderea deficitului public –, perspectiva rămâne negativă!

Adică politica economică e proastă! Asta nu se spune!

Ni se spune o poveste despre deficit, deși datoria publică a crescut cu 5 puncte procentuale, adică cu 15% în guvernarea Bolojan, iar ratingul se acordă capacității de plată a datoriei.

Că deficitul este legat de datorie este adevărat, dar dacă vezi că datoria crește cu viteză mai mare decât scade deficitul, nu te întrebi, tu, deontolog economic, că poate agenția aceea de rating, cu a sa metodologie, nu observă acest lucru?

Nimeni, nimic despre viteza de creștere a datoriei publice.
Toți ne-au salvat de „junk”!
Au „înfrânt”!

Dacă oglinzile ar avea suflet, s-ar sparge de rușine când văd atât habarnism economic clamat ca știință și erudiție!

Hai să trecem la lucrurile serioase:

Ce trebuie făcut pentru a obține perspectiva stabilă și pentru a crește ratingul de țară?

Stabilizarea și apoi scăderea datoriei publice.
Reducerea abruptă a inflației.
Repornirea economiei și administrarea prețurilor la energie și combustibili (factorii de volatilitate crescută).
Stabilizarea puterii de cumpărare a populației și economiei, stimularea competitivității și stoparea creșterii ratei șomajului.
Reducerea deficitului de cont curent prin absorbția de fonduri europene nerambursabile și reducerea deficitului de balanță comercială.
Reducerea deficitului primar public.

Poate unii vor renunța la discuțiile sterile despre „sexul îngerilor” și vor și înțelege ce trebuie făcut pentru ca România să își revină!

Maricel Popa
Deputat PSD