Limitele și responsabilitățile unui Guvern demis

Nimeni nu pune la îndoială importanța relației cu Republica Moldova. Este o relație fundamentală, care trebuie protejată, consolidată și continuată indiferent de culoarea politică a guvernului de la București. Tocmai de aceea ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă mă deranjează, nu pentru că vizita a avut loc, ci pentru cum a avut loc și în ce condiții.

România nu are, în acest moment, un guvern cu mandat politic deplin. Are un guvern demis, aflat în interimarat, care conform Constituției poate face strict ce e necesar pentru administrarea curentă a statului. Asta nu e o nuanță juridică pe care s-o lăsăm pe seama specialiștilor. E o limită clară, pusă acolo cu un scop: să împiedice un executiv fără legitimitate politică să ia decizii care depășesc simpla gestionare a treburilor zilnice.

Atunci vine întrebarea firească: ce căuta prim-ministrul interimar Ilie Bolojan în vizită oficială la Chișinău? Ce anume a justificat această deplasare? Cine a inițiat-o, cine a aprobat-o, care a fost mandatul delegației și dacă s-au asumat angajamente noi? Sunt întrebări simple, la care cetățenii români au dreptul să primească răspunsuri clare.

Mai mult decât atât, a fost Ministerul Afacerilor Externe informat și implicat? Sau această vizită a ocolit circuitele instituționale normale? Politica externă a României nu poate fi tratată ca un exercițiu personal de imagine al unui premier interimar. Cu atât mai puțin când guvernul e demis.

Și ca să fie clar despre ce vorbim concret: agenda oficială publicată de guvern arată că principalele activități ale vizitei au constat în vizitarea unei primării, a unui Centru Educațional Cultural și a Filarmonicii Naționale din Chișinău. Asta a considerat prim-ministrul interimar că merită deplasarea? În timp ce acasă, în România, legea salarizării tocmai crease un haos social serios, sindicatele din zeci de domenii anunțau proteste, oamenii așteptau reacții de la Executiv. Premierul era la Filarmonica din Chișinău. Greu de comentat.

Dar știți ce e și mai grav? Ce s-a întâmplat pe 29 mai. O dronă rusească a căzut peste un bloc din Galați. Explozie, civili răniți. Consiliul Suprem de Apărare a Țării a fost convocat de urgență. Prim-ministrul interimar, vicepreședinte CSAT, nu a putut participa, pentru că nu putea comunica în siguranță cu România din Chișinău. A ajuns în capitala Republicii Moldova cu o cursă civilă obișnuită, fără mijloace de comunicare securizate, și a trebuit să ceară de urgență un avion militar Spartan ca să se întoarcă acasă. 15.000 de euro pe ora de zbor, atat a costat întoarcerea acasă de urgență a demisului Bolojan.

Acesta este argumentul care ar trebui să închidă orice dezbatere: un premier interimar, într-o regiune în care securitatea e fragilă și imprevizibilă, s-a dus la Chișinău neechipat pentru o criză. Și criza a venit. Ce s-ar fi întâmplat dacă situația ar fi escaladat? Cine răspunde pentru această lipsă elementară de pregătire?

Sprijinul pentru Republica Moldova nu se negociază. Dar modul în care îl acordăm trebuie să fie unul serios, responsabil și constituțional. Relația cu Chișinăul e prea importantă ca să devină fundal pentru ieșiri de imagine ale unor guvernanți fără mandat. Iar funcția de prim-ministru, chiar și în interimarat, nu poate fi exercitată ca și cum regulile nu s-ar aplica.

Deputat PSD
Maricel Popa